Orion

Orion, Orion Radio Online, Asculta Orion live Radio România…

Adăugați la site-ul dvs..

Însã în portul Odessa din Marea Neagrã, lucrurile au stat altfel. Defensiva a fost condusã de Armata de Coastã Independentã, care urma sã intre sub comanda generalu Ivan Efimovici Petrov. Petrov ºi-a inceput cariera militarã ca soldat în Armata Roºie. Pânã în , a fost general maior la comanda Diviziei Puºcaºi „Ceapaevskaia”, numitã astfel dupã legendarul sãu comandant din Rãzboiul Civil, Vasili Ceapaev. În câteva sãptãmâni, Petrov va fi promovat la comanda Armatei de Coastã Independentã de la Odessa. Primele lupte pentru apãrarea oraºu s-au dat la august împotriva Armatei a -a române. Generalii români au crezut cã Odessa va cãdea repede. Dar soldaşii sovietici împreunã cu civilii au construit noi linii de apãrare. Ei au sãpat mai mult de km de tranºee ºi ºanşuri antitanc. Odessa s-a încãpãşânat sã se apere, rezistând timp de mai multe sãptãmâni, fiind aprovizionatã de Flota Mãrii Negre. În septembrie, trupele române au pãtruns în suburbiile oraºu, ºi au început sã bombardeze portul. Marinarii sovietici au lansat un contraatac. Sprijinişi de desant în spatele liniilor româneºti, aceºtia au respins douã divizii inamice. Linia frontu a fost împinsã înapoi cu mai mult de , kilometri. În timp ce Armata de Coastã se pregãtea de asediul din timpul iernii, a primit ordine noi foarte drastice. „Soldaşii ºi comandanşii lor, care au luptat pentru oraº cu curaj ºi eroism,” „trebuie sã fie evacuaşi cu toatã viteza spre Crimeea.” Armata a -a a von Manstein a traversat Niprul ºi era pe cale sã izoleze întreaga peninsulã Crimeea. Erich von Manstein provenea dintr-o familie din Prusia cu o lungã istorie în serviciul militar. Deºi a fost grav rãnit la începutul Primu Rãzboi Mondial, a devenit un ofişer de stat major foarte experimentat. În , el a conceput planul ce a dus la cãderea Franşei. A ajuns sã fie considerat ca fiind unul dintre cei mai buni generali din rãzboi. Von Manstein era gata sã strãpungã apãrarea sovieticã de la Perekop, poarta de acces spre peninsulã. Oraºele din Crimeea ar fi fost expuse, inclusiv principala bazã navalã din Marea Neagrã de la Sevastopol. Pentru a încerca sã salveze Sevastopolul, Odessa urma sã fie sacrificatã. Lãsând în urmã o micã ariergardã, pe parcursul a zile au fost evacuaşi aproximativ . de soldaşi. Au lãsat pliante adresate populaşiei civile. „Plecãm, iubitul nostru oraº Odessa, dar nu la bine ºi nu pentru mult timp.” „Acei ucigaºi mizerabili, acei broscoi fasciºti vor fi aruncaşi din oraºul nostru.” „Vom reveni în curând, tovarãºi!” În zori, pe octombrie, ultima navã a pãrãsit Odessa. În acea searã, românii au intrat în oraº. Trupele germane au avansat prin Crimeea, îndreptându-se spre Sevastopol. În timp ce se odihneau, au început dintr-o datã sã cadã obuze asupra lor. Zeci de vehicule au luat foc. Atacul era provocat de masivele tunuri ale Bateriei Nr. , cunoscutã de germani ca Fortul Maxim Gorki l. Bateriile Nr. ºi au constituit punctele de sprijin în apãrarea Sevastopolu. Fiecare baterie avea douã turele, echipate fiecare cu câte douã tunuri de mm. Ele au fost construite inişial pentru vasele de rãzboi, ºi aveau o bãtaie de de kilometri. Construirea bateriilor a început în , dar din cauza turbulenşelor din Rusia, ele au fost finalizate abia în . Motoarele electrice erau folosite pentru încãrcarea tunurilor ºi şintire. O cale feratã uºoarã transporta obuzele de o jumãtate de tonã de la magazie la tunuri. Doar turelele protejate cu tablã de oşel cu grosimea de milimetri, erau vizibile deasupra solu. Restul bateriei era amplasat într-un complex subteran de x metri. Acesta includea spaşii de depozitare pentru munişie, generatoare electrice, cabine de dormit, bucãtãrii ºi infirmerii. Bateria era comandatã de maiorul Grigori Aleksander. Pe mãsurã ce germanii îºi continuau înaintarea, trupele sovietice s-au retras spre sud, prin munşi, de-a lungul autostrãzii dintre Yalta ºi Sevastopol. Marina, sprijinitã de tunurile de coastã, a împiedicat înaintarea germanilor. A reuºt sã câºtige timp preşios pentru ca întãririle sã ajungã la Sevastopol. Acestea includeau Armata de Coastã condusã de generalul Petrov, ºi flota de sub comanda viceamiralu Oktyabrsky. Defensiva Sevastopolu a fost împãrşitã în patru zone. Prima acoperea portul la Balaklava. A doua, autostrada la Yalta. A treia, zonele centrale ºi estice. ªi a patra, drumul de la Bakcisarai. Soldaşii rãnişi ºi civilii au fost evacuaşi în grabã pe mare. Pe data de noiembrie, vaporul Armenia pleca spre Caucaz. În haosul evacuãrii, mulşi pasageri nu au fost trecuşi în registrul navei. A doua zi, la prânz, vaporul a fost atacat cu torpile de un bombardier german. Armenia s-a scufundat în doar patru minute. Din aproximativ . de pasageri, o navã de escortã a salvat doar opt supravieşuitori. Franz Halder, ªeful Statu Major German, nota în jurnalul sãu cã atacul asupra Sevastopolu va începe pe decembrie, ºi nu va dura mai mult de cinci zile. Însã au intervenit ploile de varã, iar atacul a fost întârziat. Von Manstein a decis sã dea atacul principal asupra şãrmu nordic al Sevastopolu. La prima vedere, autostrada Yalta pãrea o rutã mai bunã. Spaşiul liber de pe fiecare parte a drumu



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *